substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză contrat < latină contractus.
Definiții
- acord încheiat, ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | contract | contracte |
| genitiv-dativ | contractului | contractelor |
| vocativ | contractule | contractelor |
| articulat | contractul | contractele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză contracter < latină contractare.
Definiții
- (v.tranz.) a încheia un contract.
- (v.tranz.) a lua asupra sa o obligație, a se îndatora la...
- (v.tranz.) a se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală...
- (v.tranz. și refl.) a (se) strânge, a (se) zgârci.
- (v.refl.) (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | contracta | contractau |