← înapoi la căutare

contingentul

/kon.tinˈʤen.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din contingent.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru contingent.

contingent

/kon.tin'ʤent/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză contingent < latină contingens, contingentis.

Definiții

  1. totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; (p.ext.) anul recrutării; leat.
  2. grup de oameni având o compoziție omogenă.
  3. (înv.) contribuție.
  4. plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcontingentcontingente
genitiv-dativcontingentuluicontingentelor
vocativcontingentulecontingentelor
articulatcontingentulcontingentele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică