← contingentul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „contingentul”

contingentul — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru contingent.

contingentul — substantiv

  1. totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; (p.ext.) anul recrutării; leat.
  2. grup de oameni având o compoziție omogenă.
  3. (înv.) contribuție.
  4. plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări.