contingentul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „contingentul”

contingentulsubstantiv

  1. totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; (p.ext.) anul recrutării; leat.
  2. grup de oameni având o compoziție omogenă.
  3. (înv.) contribuție.
  4. plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări.

contingentulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru contingent.