Etimologie

Din franceză contingent < latină contingens, contingentis.

Definiții

1. totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; (p.ext.) anul recrutării; leat.
2. grup de oameni având o compoziție omogenă.
3. (înv.) contribuție.
4. plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări.

Declinare

Definiții

1. care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental.