← contingent (toate sensurile)

Definiția cuvântului „contingent”

contingent — substantiv

  1. totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; (p.ext.) anul recrutării; leat.
  2. grup de oameni având o compoziție omogenă.
  3. (înv.) contribuție.
  4. plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări.

contingent — adjectiv

  1. care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental.