conte
/ˈkon.te/Etimologie
Din franceză comte.
Definiții
- (în orânduirea feudală) mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute.
- titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia); persoană având acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conte | conți |
| genitiv-dativ | contelui | conților |
| vocativ | conte | conților |
| articulat | contele | conții |