Definiția cuvântului „contele”
contele — substantiv
- (în orânduirea feudală) mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute.
- titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia); persoană având acest titlu.
contele — substantiv
- forma de singular articulat pentru conte.