consonanță
/kon.so'nan.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză consonance.
Definiții
- unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite.
- uniformitate de sunete finale a două sau a mai multor cuvinte.
- potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord
- ansamblu de sunete armonioase.
- succesiune de sunete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | consonanță | consonanțe |
| genitiv-dativ | consonanței | consonanțelor |
| articulat | consonanța | consonanțele |
consonantă
/kon.so'nan.tə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină consonans, consonantis.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | consonantă | consonante |
| genitiv-dativ | consonantei | consonantelor |
| vocativ | consonantă | consonantelor |
| articulat | consonanta | consonantele |