consfătuire
/kon.sfə.tu'i.re/Etimologie
Din a (se) consfătui.
Definiții
- acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei.
- întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | consfătuire | consfătuiri |
| genitiv-dativ | consfătuirii | consfătuirilor |
| vocativ | consfătuire | consfătuirilor |
| articulat | consfătuirea | consfătuirile |