consfătuire (toate sensurile)

Definiția cuvântului „consfătuire”

consfătuiresubstantiv

  1. acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei.
  2. întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general.