substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din con + semn (după franceză consigne).
Definiții
- totalitatea instrucțiunilor date unei santinele, unui șef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale.
- interzicere (disciplinară) a ieșirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | consemn | consemne |
| genitiv-dativ | consemnului | consemnelor |
| vocativ | consemnule | consemnelor |
| articulat | consemnul | consemnele |
Sinonime: dispoziție, ordin
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din con- + a (se) semna (după franceză consigner).
Definiții
- (v.tranz.) a trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; (p.gener.) a înregistra, a însemna, a nota.
- (v.tranz.) a depune bani spre păstrare și fructificare la o organizație de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani.
- (v.tranz.) a interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | consemna | consemnau |