conectiv
/ko.nek'tiv/Definiții
- (bot.) parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici.
- (mat. și log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; operator, functor, conector.
- (gram.) cuvânt de relație în propoziție sau în frază.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conectiv | conective |
| genitiv-dativ | conectivului | conectivelor |
| vocativ | conectivule | conectivelor |
| articulat | conectivul | conectivele |
Sinonime: 2: (mat.) operator, functor, conector