conectivul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „conectivul”

conectivulsubstantiv

  1. (bot.) parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici.
  2. (mat. și log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; operator, functor, conector.
  3. (gram.) cuvânt de relație în propoziție sau în frază.

conectivulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru conectiv.