condur
/kon'dur/Etimologie
Din turcă kundura.
Definiții
- (înv.) pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | condur | conduri |
| genitiv-dativ | condurului | condurilor |
| vocativ | condurule | condurilor |
| articulat | condurul | condurii |