condică
/ˈkon.di.kə/Etimologie
Din neogreacă κωδικ (kódik), acuzativ κωδικα (kódika).
Definiții
- registru, catastif.
- (înv.) colecție de legi, decrete etc.; cod.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | condică | condici |
| genitiv-dativ | condicii | condicilor |
| vocativ | condică | condicilor |
| articulat | condica | condicile |