conci
/konʧʲ/Etimologie
Din maghiară konty.
Definiții
- coc.
- (reg.) cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză sau într-o împletitură de păr, pe care, în unele regiuni de la țară, îl poartă femeile măritate pe creștetul capului, sub basma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conci | conciuri |
| genitiv-dativ | conciului | conciurilor |
| vocativ | conciule | conciurilor |
| articulat | conciul | conciurile |