combinare
/kom.bi'na.re/Etimologie
Din a combina.
Definiții
- acțiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinație.
- (mat.; la pl.) totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice.
- fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | combinare | [[combinări]] |
| genitiv-dativ | combinării | combinărilor |
| vocativ | combinare | combinărilor |
| articulat | combinarea | combinările |