combinare (toate sensurile)

Definiția cuvântului „combinare”

combinaresubstantiv

  1. acțiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinație.
  2. (mat.; la pl.) totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice.
  3. fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit.