comarnic
/koˈmar.nik/Etimologie
Din bulgară комарник (komarnik, „cabană”) (Weigand, Jb. XVI, 223; DAR); cuvânt care provine din latină camera, și despre care Giuglea, Dacor., III, 332, presupune că a fost împrumutat din română și dat înapoi acestuia, cu modificările fonetice proprii bulgarei. Ruteană komarnyk provine din română (Candrea, Elemente, 402). Varianta provine din sârbo-croată komornik (Candrea).
Definiții
- colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani.
- adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului.
- poliță, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la uscat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | comarnic | comarnice |
| genitiv-dativ | comarnicului | comarnicelor |
| vocativ | comarnicule | comarnicelor |
| articulat | comarnicul | comarnicele |