← înapoi la căutare

comănacul

/ko.məˈna.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din comănac.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru comănac.

comănac

/ko.məˈnak/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Origine obscură. După Scriban, Arhiva, 1914, 133 (urmat, cu rezerve de DAR), din latină calamancum („moț, vârf”), de unde spaniolă calamaco, germană Kalmank, însă această derivare prezintă multe dificultăți. Confer Densusianu, GS, II, 390. Scriban menționează și sârbo-croată kalamank („bonetă”) și neogreacă ϰαμηλαύϰιον (kamilaúkionl).

Definiții

  1. acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe.
  2. acoperământ al capului asemănător cu comănacul purtat odinioară de bărbați.
  3. căciulită de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei.
  4. (reg.) creangă, ramură.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcomănaccomănace
genitiv-dativcomănaculuicomănacelor
vocativcomănaculecomănacelor
articulatcomănaculcomănacele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică