Etimologia cuvântului „comănacul”

Origine obscură. După Scriban, Arhiva, 1914, 133 (urmat, cu rezerve de DAR), din latină calamancum („moț, vârf”), de unde spaniolă calamaco, germană Kalmank, însă această derivare prezintă multe dificultăți. Confer Densusianu, GS, II, 390. Scriban menționează și sârbo-croată kalamank („bonetă”) și neogreacă ϰαμηλαύϰιον (kamilaúkionl).