Etimologie

Din franceză commander.

Definiții

1. (v.tranz.) (mil.) a da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei.
2. a porunci, a ordona.
3. a da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar.
4. a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum.

Exemple

• A comanda un sistem tehnic.

Declinare

Sinonime: 1, 2: ordona, conduce, 3: (tehn.) controla, regla

Etimologie

Din comandă.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru comandă.

Etimologie

Din latină populară *commandare < latină commendāre.

Definiții

1. (v.tranz.) (pop.) a sacrifica.
2. (v.tranz.) (înv.) a face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând.

Declinare

Sinonime: 1: jertfi, sacrifica, 2: pomeni

Etimologie

Din franceză commande.

Definiții

1. acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă.
2. funcție de conducere a unei unități militare.
3. exercitare a funcției de comandant.
4. operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic.
5. (concr.) ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic.
6. construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei.
7. frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme.
8. cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu.

Declinare