verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză commander.
Definiții
- (v.tranz.) (mil.) a da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei.
- a porunci, a ordona.
- a da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar.
- a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum.
Exemple
- A comanda un sistem tehnic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | comanda | comandau |
Sinonime: 1, 2: ordona, conduce, 3: (tehn.) controla, regla
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină populară *commandare < latină commendāre.
Definiții
- (v.tranz.) (pop.) a sacrifica.
- (v.tranz.) (înv.) a face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | comânda | comândau |
Sinonime: 1: jertfi, sacrifica, 2: pomeni
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a comânda.
Definiții
- (înv.) masă de pomenire a unui mort; praznic; mâncare care se servește la o astfel de masă.
- bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | comând | comânduri |
| genitiv-dativ | comândului | comândurilor |
| vocativ | comândule | comândurilor |
| articulat | comândul | comândurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru comânda.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru comânda.