colunul
/koˈlu.nul/Etimologie
Din colun.
Definiții
- forma de singular articulat pentru colun.
Din colun.
Din slavă (veche) kolunŭ (Cihac, II, 71; Conev 56). Este cuvânt oriental, confer turcă kulun (Șeineanu, II, 142), care poate să fi intrat și din cumană, în secolul XVI. A dispărut o dată cu animalul (secolul XVII), dar se conservă în toponimie.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colun | coluni |
| genitiv-dativ | colunului | colunilor |
| vocativ | colunule | colunilor |
| articulat | colunul | colunii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică