Etimologia cuvântului „colunul”

Din slavă (veche) kolunŭ (Cihac, II, 71; Conev 56). Este cuvânt oriental, confer turcă kulun (Șeineanu, II, 142), care poate să fi intrat și din cumană, în secolul XVI. A dispărut o dată cu animalul (secolul XVII), dar se conservă în toponimie.