colțișor
/kol.ʦi'ʃor/Etimologie
Din colț + sufixul -ișor.
Definiții
- diminutiv al lui colț; colțuleț.
- (bot.) (Dentaria bulbifera sau Cardamine bulbifera) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase.
Exemple
- Un colțișor liniștit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colțișor | colțișoare |
| genitiv-dativ | colțișorului | colțișoarelor |
| vocativ | colțișorule | colțișoarelor |
| articulat | colțișorul | colțișoarele |
Sinonime: colțuleț