colțuleț
/kol.ʦu'leʦ/Etimologie
Din colț + sufixul -uleț.
Definiții
- colțișor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colțuleț | colțulețe |
| genitiv-dativ | colțulețului | colțulețelor |
| vocativ | colțulețule | colțulețelor |
| articulat | colțulețul | colțulețele |