cohalm
/koˈhalm/Etimologie
Din maghiară kőhalom („deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”).
Definiții
- (reg.) câmp; ogor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cohalm | cohalmuri |
| genitiv-dativ | cohalmului | cohalmurilor |
| vocativ | cohalmule | cohalmurilor |
| articulat | cohalmul | cohalmurile |