cocor
/ko'kor/Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate din slavă (veche) kokorĭ, kokora („creț”) (Drăganu, Dacor., V, 341; DAR), nume care s-a dat cocorului datorită moțului său care pare încrețit. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, este legat de latină ciconia; pentru Cihac, II, 494, derivat din maghiară. Diferențierea semantică între masculin și varianta sa feminină nu este absolută, confundându-se frecvent.
Definiții
- (ornit.) (Grus grus) pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap.
- argouhoț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cocor | cocori |
| genitiv-dativ | cocorului | cocorilor |
| vocativ | cocorule, cocore | cocorilor |
| articulat | cocorul | cocorii |
Sinonime: 1: (ornit.) (reg.) golie, (Ban.) grui