clondir
/klonˈdir/Etimologie
Din neogreacă ϰρυωντήριον (kryontírion) (Vasmer, Gr., 81; cf. Cihac, II, 648), confer neogreacă ϰροντήρι (krontíri), bulgară крондир (krondir), sârbo-croată kondir (sec. XV). Derivare directă din bulgară (Berneker 558) pare probabilă numai pentru varianta.
Definiții
- vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, în care se păstrează băuturi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clondir | clondire |
| genitiv-dativ | clondirului | clondirelor |
| vocativ | clondirule | clondirelor |
| articulat | clondirul | clondirele |