← înapoi la căutare

clocotul

/ˈklo.ko.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din clocot.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru clocot.

clocot

/ˈklo.kot/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) klokotŭ.

Definiții

  1. mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe.
  2. (p.gener.) mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid.
  3. (fig.) zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclocotclocote
genitiv-dativclocotuluiclocotelor
vocativclocotuleclocotelor
articulatclocotulclocotele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică