cleveti
/kle.ve'ti/Etimologie
Din slavă (veche) klevetati.
Definiții
- (v.tranz.) (pop. și fam.) a calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | clevetea | cleveteau |
Proverbe & zicători
- „De-aș trăi cât de bine, lumea tot mă clevetește.”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică