clapon
/klaˈpon/Etimologie
Din poloneză kapłon (prin metateză), care provine din germană Kapaun < latină cāpō. Varianta fără l, din neogreacă καπόνι (kapóni), confer bulgară kopon, sârbo-croată kopun.
Definiții
- cocoș castrat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | clapon | claponi |
| genitiv-dativ | claponului | claponilor |
| vocativ | claponule | claponilor |
| articulat | claponul | claponii |