← înapoi la căutare

clacă

/'kla.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din bulgară тлака (tlaka).

Definiții

  1. formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie.
  2. muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativclacăclăci
genitiv-dativclăciiclăcilor
vocativclacăclăcilor
articulatclacaclăcile

claca

/kla'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză claquer.

Definiții

  1. (v.intranz.) (despre sportivi) a suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort.

Declinare

CazSingularPlural
verbclacaclacau

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică