ciurel
/ʧuˈrel/Etimologie
Din ciur + sufixul -el.
Definiții
- diminutiv al lui ciur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciurel | ciurele |
| genitiv-dativ | ciurelului | ciurelelor |
| vocativ | ciurelule | ciurelelor |
| articulat | ciurelul | ciurelele |
Proverbe & zicători
- „Trecut și prin ciur și prin ciurel”Noroc și soartă
- „Nici în ciur nici în ciurel”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică