ciumăfaie
/ʧju.məˈfa.je/Etimologie
Din ciumă + faie, a cărui a doua parte nu a fost explicată satisfăcător, și care se mai numește, probabil prin etimologie populară, ciuma-fetei. Cihac, II, 491, pleacă în mod eronat de la maghiară csuda („minune”) și fa („copac”); Diculescu, Elementele, 485 de la cimă, cu sufixul grec ϰαφος (kafos); și DAR sugerează o legătură cu maghiară csudafa („laur”).
Definiții
- (bot.) (Datura stramonium) plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciumăfaie | ciumăfaie |
| genitiv-dativ | ciumăfaiei | ciumăfaielor |
| vocativ | ciumăfaie | ciumăfaielor |
| articulat | ciumăfaia | ciumăfaiele |
Sinonime: (bot.) laur, (înv. și reg.) măslag, (reg.) bolândariță, bolânzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală, tătulă, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-porcului