Etimologia cuvântului „ciumăfaie”

Din ciumă + faie, a cărui a doua parte nu a fost explicată satisfăcător, și care se mai numește, probabil prin etimologie populară, ciuma-fetei. Cihac, II, 491, pleacă în mod eronat de la maghiară csuda („minune”) și fa („copac”); Diculescu, Elementele, 485 de la cimă, cu sufixul grec ϰαφος (kafos); și DAR sugerează o legătură cu maghiară csudafa („laur”).