ciochină
/ʧoˈki.nə/Etimologie
Probabil de la cioc („cârlig”), cu sufixul -nă, confer ciorchină. DAR consideră etimonul necunoscut. Alții s-au gândit la turcă çıkın („raniță, traistă”) (Roesler 608; Șeineanu, II, 129), sau la sârbo-croată čukalj, čekljun („cârlig”), care prezintă dificultăți fonetice (Cihac, II, 549).
Definiții
- partea dindărăt a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părții dindărăt a șeii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciochină | ciochine |
| genitiv-dativ | ciochinei | ciochinelor |
| vocativ | ciochină | ciochinelor |
| articulat | ciochina | ciochinele |