cinteză
/ʧin'te.zə/Etimologie
Origine incertă. Probabil o creație expresivă, bazată pe rădăcina cint- care imită cântecul păsărilor cântătoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Drăganu, Dacor., III, 695; DAR); confer latină cincitare („a cânta mierla”), macedoromână cionã, meglenoromână cifincã și bulgară чинка (činka). Derivat, prin intermediul sufixului -ză, confer pupăză.
Definiții
- (ornit.) (Fringilla coelebs) mică pasăre cântătoare cu ciocul conic, scurt și tare, cu penajul cenușiu-albăstrui sau brun-roșcat, având pe aripă o dungă albă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cinteză | cinteze |
| genitiv-dativ | cintezei | cintezelor |
| vocativ | cinteză, cintezo | cintezelor |
| articulat | cinteza | cintezele |
Sinonime: (ornit.) (rar) scatiu, (reg.) ciz, finchiu, pinchiu, săghieș, (Transilv.) pasăre-domnească