chișleag
/kiʃˈle̯ag/Etimologie
Din ucraineană кyсляк (kysljak), din slavă (veche) *kiselŭ („acru”) (Cihac, II, 50; Löwe 5; Scriban, Arhiva, 1911, nr. 7); confer chiseliță.
Definiții
- (reg.) lapte de vacă smântânit pus la prins (până se acrește); lapte prins, lapte acru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chișleag | chișlege |
| genitiv-dativ | chișleagului | chișlegelor |
| vocativ | chișleagule | chișlegelor |
| articulat | chișleagul | chișlegele |