chiu
/kiw/Etimologie
Onomatopee.
Definiții
- strigăt de bucurie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiu | — |
| genitiv-dativ | chiului | — |
| vocativ | chiule | — |
| articulat | chiul | — |
chiul
/kjul/Etimologie
Din franceză (tirer au) cul.
Definiții
- (fam.) sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; (p.ext.) înșelătorie.
- forma de singular articulat pentru chiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiul | chiuluri |
| genitiv-dativ | chiulului | chiulurilor |
| vocativ | chiulule | chiulurilor |
| articulat | chiulul | chiulurile |
Proverbe & zicători
- „A trage chiul cui-va”Muncă și lene
- „A trage chiulul”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică