chiotul
/ˈki.o.tul/Etimologie
Din chiot.
Definiții
- forma de singular articulat pentru chiot.
chiot
/'ki.ot/Etimologie
Din chiu.
Definiții
- strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, izbândă etc., care servește ca chemare, ca îndemn etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiot | chiote |
| genitiv-dativ | chiotului | chiotelor |
| vocativ | chiotule | chiotelor |
| articulat | chiotul | chiotele |
Proverbe & zicători
- „Fleacul ca chiotul în pădure și pe văi, cu cât mai tare o spui, cu atât mai mult răsună”Vorbă și tăcere
- „Fleacul ca chiotul în pădure și pe văi, cu cât mai tare o”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică