chinuri
/ˈki.nurʲ/Etimologie
Din chin.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru chin.
Din chin.
Din maghiară kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); confer sârbă kini, croată kina, turcă kin. Cuvânt împrumutat din sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din turcă kin („ură”).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chin | chinuri |
| genitiv-dativ | chinului | chinurilor |
| vocativ | chinule | chinurilor |
| articulat | chinul | chinurile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică