chiabur
/kja'bur/Etimologie
Din turcă kibar.
Definiții
- țăran înstărit, bogat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiabur | chiaburi |
| genitiv-dativ | chiaburului | chiaburilor |
| vocativ | chiaburule | chiaburilor |
| articulat | chiaburul | chiaburii |
Din turcă kibar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chiabur | chiaburi |
| genitiv-dativ | chiaburului | chiaburilor |
| vocativ | chiaburule | chiaburilor |
| articulat | chiaburul | chiaburii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică