chelarul
/keˈla.rul/Etimologie
Din chelar.
Definiții
- forma de singular articulat pentru chelar.
Din chelar.
Din greacă ϰελλάριος (kellários), în parte prin intermediul slavă (veche) kelarŭ. La origine este latină cellarium (confer italiană cellaio, franceză cellier), care, prin intermediul neogreacă ϰελλάρι(ον) (kellárion), a dat și chelar („cămară, depozit de provizii”), confer celar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | chelar | chelari |
| genitiv-dativ | chelarului | chelarilor |
| vocativ | chelarule | chelarilor |
| articulat | chelarul | chelarii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică