cetină
/ˈʧe.ti.nə/Etimologie
Din slavă (veche) *četina, derivat colectiv de la četŭ („ac, țeapă, dinte”) (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Iordan, Dift., 144) Confer bulgară чтина (četina), sârbocroată četina.
Definiții
- ramură, creangă de brad; (p.ext.) brad.
- nume dat speciilor de arbori și de tufe din clasa coniferelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cetină | cetini |
| genitiv-dativ | cetinii | cetinilor |
| vocativ | cetină | cetinilor |
| articulat | cetina | cetinile |