verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină cĕrnĕre.
Definiții
- (v.tranz.) (adesea fig.) a trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine.
- (v.tranz.) (fig.) a distinge.
- (v.intranz. unipers.) (fig.) a ploua mărunt, a bura.
- (v.tranz.) (fig.) a alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | cernea | cerneau |
Sinonime: 1: da, (înv. și reg.) petrece, (înv.) dârmoia, 2: deosebi, desluși, diferenția, distinge, 3: bura, burnița, 4: discerne
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din slavă (veche) črŭniti („a înnegri”), de la crŭnŭ („negru”).
Definiții
- (v.tranz.) (pop.) a vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri.
- (v.refl.) a se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
- (v.refl.) (fig.) a se mâhni, a se întrista.
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru cerne.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru cerne.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | cernea | cerneau |