cep
/ʧep/Etimologie
Din latină cippus.
Definiții
- dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului.
- canea.
- gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se închide cu un cep sau cu o canea.
- porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja.
- nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care crește ramura.
- fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă.
- proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn, cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă piesă.
- capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cep | cepuri |
| genitiv-dativ | cepului | cepurilor |
| vocativ | cepule | cepurilor |
| articulat | cepul | cepurile |