substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină *caecia.
Definiții
- particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafața solului, și care îngreuiază vizibilitatea.
- (impr.) aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafață netedă.
Exemple
- Era o ceață de nu vedeai la doi pași.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ceață | cețuri |
| genitiv-dativ | ceții | cețurilor |
| vocativ | ceațo | cețurilor |
| articulat | ceața | cețurile |
Sinonime: 1: (met.) negură, pâclă, (pop.) negureală, negureață, (reg.) buracă, (prin Transilv.) buștină, (prin Mold.) mocirlă, (înv.) mâglă
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din slavă (veche) četa („breaslă”). DAR presupune că termenul slav a venit în contact cu un derivat român al latinul coetus, cu care a ajuns să se confunde.
Definiții
- grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun.
- (urmat de determinări) grămadă de animale (de același fel).
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) grup de organizare specială, militară și fiscală, alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești; pâlc, stol; trupă înarmată și organizată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ceată | cete |
| genitiv-dativ | cetei | cetelor |
| vocativ | ceată | cetelor |
| articulat | ceata | cetele |