cazuistică
/ka.zu'is.ti.kə/Etimologie
Din cazuistic.
Definiții
- parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; (p.ext.) argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cazuistică | cazuistici |
| genitiv-dativ | cazuisticii | cazuisticilor |
| vocativ | cazuistică | cazuisticilor |
| articulat | cazuistica | cazuisticile |